Bartók, compozitorul
“Munca mea de compozitor – tocmai pentru că provine din aceste trei surse (maghiară, românească și slovacă) – poate fi văzută întocmai ca o întruchipare a ideii de integritate care astăzi este atât de puternic exprimată în Ungaria. […] Totuși, adevăratul meu principiu călăuzitor, de care sunt perfect conștient încă de când mi-am descoperit propriul drum în calitate de compozitor, este ideea ca oamenii diferitelor popoare să fie ca niște frați – în ciuda tuturor războaielor și a tuturor conflictelor. În muzica mea, eu încerc să servesc acestei idei – atât cât pot; prin urmare, nu mă delimitez de nicio influență, fie ea slovacă, românească, arăbească sau de altă natură. Contează doar ca sursa să fie una curată, proaspătă și sănătoasă!“ –Bartók către Octavian Beu, 10 ianuarie 1931, vezi Scrisorile lui Béla Bartók, redactor: János Demény (Budapesta, 1976), 396–397.
Primele compoziții ale lui Béla Bartók au fost întâmpinate cu dezinteres și lipsă de înțelegere de către public și profesioniști. Începând cu 1912, se retrage pentru scurt timp și compune doar „pentru sertar”. După Primul Război Mondial – și mai ales după succes înregistrat în 1917 cu baletul „Prințul sculptat în lemn” și în 1918 cu opera „Castelul lui Barbă-Albastră” – contemporanii săi l-au recunoscut drept un mare compozitor maghiar modern. În 1918, renumita editură muzicală Universal Edition din Viena a început să îi publice noile lucrări.
Mandarinul miraculos:
Prințul sculptat în lemn:
Similar contemporanilor săi din Europa de Vest, Bartók a depășit lumea tonală obișnuită a ultimelor trei-patru secole și a conferit independență celor douăsprezece note ale sistemului de sunet – cunoștințele sale despre muzica populară maghiară, română și slovacă joacă un rol important în acest sens. Bartók a căutat să afle care sunt principiile care organizează muzica.
În creația lui Bartók – cu excepția lucrărilor sale timpurii – istoria muzicii separă trei mari perioade. Prima cuprinde trei lucrări ale sale pentru scenă („Castelul lui Barbă-Albastră”, „Prințul sculptat în lemn”, „Mandarinul miraculos”), ciclurile sale pentru orchestră („Patru piese pentru orchestră”, „Două imagini”, „Două portrete”, „Suită de dansuri”), „Cvartetul I și II pentru instrumente de coarde”, mai multe piese pentru pian. A doua perioadă începe din 1926: din aceasta fac parte opere precum „Cvartetele III-V pentru instrumente de coarde”, „Cantata profana”, „Concertele I-II pentru pian și orchestră”, „Concert pentru orchestră”, „Muzică pentru instrumente de coarde, percuție și celestă”, seria de piese pentru pian „Microcosmos”, precum și câteva cântece pentru cor. Operele aparținând celei de-a treia perioade, care începe de la 1938, includ unele precum „Cvartetul VI pentru instrumente de coarde”, „Divertimento”, „Concerto pentru orchestră” și „Concertul III pentru pian și orchestră”. Delimitarea celor trei perioade se bazează mai mult pe trăsături exterioare, întrucât începând cu 1907, în opera lui Bartók se poate observa un stil unitar, propriu.
În opera lui Béla Bartók, prelucrarea cântecelor populare joacă un rol foarte important, aceasta fiind prezentă în toate etapele carierei sale.
Concerto:
Concert de pian III:
Dansuri transilvănene:
Dansuri populare românești:
Bota and Invertita
Muzsikás și Orchestra Óbuda Danubia:
„Cred cu tărie că tot ceea ce este artă adevărată se manifestă sub influența experiențelor și a impresiilor dobândite în lumea exterioară. […] Nu îmi pot imagina creațiile de artă într-un alt mod decât ca expresie a entuziasmului, al disperării, a tristeții, a furiei, a răzbunării și al sarcasmului nemărginit pe care îl simte creatorul. Nu am crezut că lucrările cuiva marchează mai precis ca o biografie evenimentele notabile și pasiunile adevărate din viața sa – până nu am experimentat eu însumi asta. Este ciudat că până acum, sentimentele declanșatoare ale muzicii au fost doar entuziasmul, dragostea, tristețea și, cel mult, disperarea – adică doar așa-numitele emoții nobile – în timp ce răzbunarea, distorsiunea, sarcasmul apar sau vor apărea în muzică doar în vremurile noastre. Prin urmare – și poate în contrast cu idealismul exprimat în epocile anterioare – arta muzicală de astăzi ar putea fi numită realistă, deoarece include în mod sincer și cu adevărat toate emoțiile umane în gama celor care pot fi exprimate prin muzică.” – scrisoarea lui Bartók către Márta Ziegler și Hermina [4 februarie 1909], vezi Scrisorile lui Bartók către familie, redactor: Béla Bartók Jr. și Adrienne Gomboczné Konkoly (Budapesta, 1981), 187–188.
Echipa de proiect a Zilelor Folclorice Bartók: Debreczeni Cintia, Erdei Ildikó, Makai Mercedes, Orosz Sándor și Virginás Emese. Textele au fost traduse în limba română și engleză de către Laslavic Tímea și Molnár Tímea. Traducerea QUIZ-ului în engleză de către Vajna Gabriella.
Proiect finanțat prin Programul cultural național Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023